toraingrid

Panoramez cu telecomanda peisajul TV : cearta , scandal , circ . O multime de jurnalisti asmutiti pe tot felul de subiecte : de la pantecele tuguiat ca un obuz al bahmutencei , care acum e laudata , acum e hulita pentru interesul vis-a-vis de bebe si de Bijoux (catelul) . la parcuri in pericol si ce afaceri fac unii sub stindard ecologist ,Base , Geoana, Tulus , etc . Ce sa le enumar , ca presupun ca scarba e oricum generala . Dar ….dar , din cand in cand , respiro de reclame …promo.. ca asa-i zice mai stilat . Si ce sa vezi ? Primul lucru care ma izbeste este nivelul decibelic si tonul celor romanesti. Oare numai eu bag de seama ca in advertisingul romanesc linia generala e tipatul, strigatul , urlatul ? Ca mereu cineva se ratoieste sau isi arata muschii la altcineva . Plodul cu aspect de pionier anii "70 , intre blocurile alea cenusii pe care le stim toti dar imbunatatite cu termopanele pe care la fel le punem toti, striga ca disperatul la ma-sa ca mai vrea paine cu margarina . Aia micii si aia marii cu Adria nu mai spun , abea se inteleg de strigate si de fum de mici. Pustiul de la petrecerea de copii caruia cretinul de tas-o ii uita ( "iar ?! " costumul de leopard nu tipa el cat tipa gazda , Madam Catone care ne spala pe toti de 5 ani cu Bonuxul.Si tot asa … pot continua..
De ce oare promo-urile de factura romanesca se inspira exact din ce detest mai mult : strigatele din blocuri , dupa blocuri, dintre blocuri , din strada si din dosul ei , tonul inchizitorial , revendicativ , fortos sau de-a dreptul mahalagesc . Cum se face , ca desi romanca nu ma recunosc si nu-mi merg la suflet reclamele astea ? Dar de ce trebuie sa strige toti actorii si figurantii astia ? Pentru ca designul promo-ului e unul de kk si incearca sa suplineasca prin volum lipsa de substanta ?

Recunosc cu prefacuta modestie ca ideea mesajului nu-mi apartine , si ca , in nerusinarea mea prost mascata , culeg din oglinda imaginea rasucita a celor spuse " la cald " de altii.
Ca adica , dorinta cunoasterii si patrunderii celuilalt , din spatele monitorului , il strapunge pe cititorul de blogguri , penetrand intuitia lui de cunoscator de caractere , sublimand mijloacele obisnuite si pasii de rigoare ai rendez-vous-ului.
Dar , precum capra ce se intoarce si ridica si coada , eu afirm fara sfiiciune : nu vreau sa va cunosc personal ! Nu ma incearca curiozitati si n-am vise in ce va priveste ! Pastrati-va imaginile , persoanele si fapturile in penumbra sintetica si spectral luminescenta a monitorului!
Cuvintele voastre si ideile , povestile si imnele, scancetele si imprecatiile imi sunt de ajuns …mai departe pot sa va inchipuiesc , adaugand sprancene si alunite , desenand glezne , irisuri , riduri fine sau raturi indelung grohaitoare , sa va port silueta fina sau greoaie , invalita in arome de usturoi sau de Chanel , prin orase fantoma , cu case fantoma si familii fantoma . Ce mi-ati putea oferi mai mult decat sublimatul pur al mintilor si sufletelor voastre , care , iata , limpezeste sistematic iluzia departarii.
Nu vreau sa bem cafele , nu vreau sa bem nimic , nu intentionez sa ne respiram impreuna , sa ne adulmecam , sa ne masuram si cantarim dezamagirea deja-vu-ului , presimtirea ca dezamagiti vom fi mereu , orice eforturi am face .
Asadar , ramaneti in sarcofagele voastre de consoane si vocale , pe acestea le voi contempla mereu , indiferenta la cuprinsul lor.
Bloggeri din toate site-urile , ignorati-va , dar iubiti-va , de departe ! Pe bune !

Usa se tranteste , zanganind geamurile vechi , cu ape in curcubee si mici striatii in lucirea lor stinsa .

-   Evdochio, ti-am zis sa tii de

usa

, ca se face curent !

 

-   Tin , tin , murmura fara nerv , matusa-mea Evdochia. 

     Matusile mele,  Evdochia si Zenaida , se strecoara una pe langa cealalta , moale , atingandu-si usor fustele de zenana , inflorate stins in trandafiri  cu petale infoiate , cum se purtau acum cincizeci  de ani   in Chisinaul tineretilor lor .        

         Daca nu le-as cunoaste de atatia amar de ani as crede ca femeile acestea doua , una mare si alta mica , una cu o fata neteda si zambet senin ca de copil , iar cealalta cu pometii si barbia botite in riduri mici si multe  , nu sunt surori bune , de mama si de tata , si nici n-ar avea cum sa fie . Dar intamplarea face ca paradoxul nasterii lor gemelare sa contrazica  orice falsa impresie as mai putea nutri despre surorile gemene. De cand se stiu , de cand le stiu eu , si e ceva  vreme , sunt in permanenta antiteza , de parca venirea lor pe lume ar fi fost in sprijinul ideii de contradictie.  Nimic nu le  aseamana , doar destinul lor comun, de refugiate din Basarabia copilariei si tineretii , si graiul moldovenesc cu intarit accent rusesc , i-urile finale topite in cuvantul urmator si topica fara urcusuri si coborasuri a propozitiilor scurte si repezite.

           Sa fi fost alta soarta lor , s-ar fi scris romante si  nuvele  cu intamplarile  vietii  , care asa , s-au pierdut .  Doar memoria mea , selectiv , scoate deasupra , ca bule mici de aer  pe fata linistita a lacului, intamplari mici si mari , aventuri cum o ironieaza fara pic de rautate , Evdochia pe Zenaida . Caci pe cat de linistita si anonima a fost existenta primei , pe atat de zbuciumata si plina de intamplari fantastice a fost a celei din urma . Dar mereu , Evdochia a fost martorul tacut  al acestora , si sprijinul pe care , innecata in valtoarea peripetiilor  destinului sau, Zenaida l-a cautat si gasit . 

      Bunaoara , maritisul Zenaidei , cu un ofiter de stat major , pe care strabunicul il asteptase prudent, sa vina si sa-si declare intentiile . Cu toate ca fugile Zenaidei, tacuta si desculta , peste  pervazul ferestrei , nopti de-a randul , erau deja cunoscute familiei. Dar aceasta astepta ca  zapacita , cum o alintau fara repros , sa-si  gaseasca odata nasul , si priponita cu lantul gros al dragostei definitive , sa se cuminteasca . Asa a si fost, intr-un fel. Prezenta la nunta varei sale , Smaranda , gatita cu o minunata rochie vernil , ca frunzele  hortensiei cand se paleste toamna , in foi multe si petrecute ,  cu un corsaj impodobit cu  trandafirasi de tul galben , cazand lung in poalele din spate si mai scurt  si lasand sa se vada gleznele fine  , in matase lucie , in fata , era o aparitie ravisanta , naucitoare chiar si pentru capitala moldoveneasca .

    Ce nu stia familia , ce nu banuiau nuntasii, era ca ochii  viperini , cu ape verzi adanci , ai Zenaidei  il  fixau de mult hipnotic pe oachesul ofiter ,  care acum juca mandru  cu mireasa sa , Smaranda . Care mireasa habar n-avea ca sotul sau era deja pierdut , ca ochii lui lunecau tot mai des , desi ferit , spre coltul de sala unde Zenaida radea cu boticul ei de   soricel, cu dinti marunti si regulati , intre  buzele  zmeurii.

     Cum s-au inteles cei doi, ce farmece diavolesti savarsise frumoasa  geamana a Evdochiei , care linistita si fara prejudecati , sprijinise  vinovatii , nu se stie , caci desi , surorile , in timp , povestisera  in crampeie , teribila fuga a  mirelui cu vara miresei , in  chiar noaptea nuntii , nimeni nu fusese in stare sa lege cap la cap dominoul acestei extraordinare  insotiri.

     Cert este ca un Buick negru,  lataret si moale ca o caleasca pe suspensiile sale , stase pregatit in dosul salii de petrecere inca de la orele sase. Ca  fugara avusese bagajele intocmite , si cand , socata familia se inturnase acasa , gasise sifonierele goale , si chiar si micile obiecte, de portelan straveziu chinezesc , atat de dragi Zenaidei , disparusera odata  cu cei doi. Ca vesti despre cei doi in voiajul lor prin capitalele europene, ajungeau regulat in casa cu patru coloane si frontoane cenusii,  iar Evdochia , desi se jura ca nu stie cum ajung scrisorile in  casa , pleca ochii si-si  scutura nervos silueta matahaloasa. Si din cand in cand , discret , purta o bijuterie  despre care familia pricepea de unde vine , dar incetase de a mai pune intrebari. In cele din urma , intelepciunea lor stabilise ca mai bine sa aiba vesti  de la zglobia geamana , decat sa nu mai stie numic de ea . Mai ales , ca in iatac , Maman  si Papa hotarasera , ca orice-ar fi , sa fie alaturi de zapacita fata in continuare .

 

    Care continuare o veti afla mai incolo.

 

 

 

 

 

  

 

 

Usa se tranteste , zanganind geamurile vechi , cu ape in curcubee si mici striatii in lucirea lor stinsa .

-   Evdochio, ti-am zis sa tii de

usa

, ca se face curent !

 

-   Tin , tin , murmura fara nerv , matusa-mea Evdochia. 

     Matusile mele,  Evdochia si Zenaida , se strecoara una pe langa cealalta , moale , atingandu-si usor fustele de zenana , inflorate stins in trandafiri  cu petale infoiate , cum se purtau acum cincizeci  de ani   in Chisinaul tineretilor lor .        

         Daca nu le-as cunoaste de atatia amar de ani as crede ca femeile acestea doua , una mare si alta mica , una cu o fata neteda si zambet senin ca de copil , iar cealalta cu pometii si barbia botite in riduri mici si multe  , nu sunt surori bune , de mama si de tata , si nici n-ar avea cum sa fie . Dar intamplarea face ca paradoxul nasterii lor gemelare sa contrazica  orice falsa impresie as mai putea nutri despre surorile gemene. De cand se stiu , de cand le stiu eu , si e ceva  vreme , sunt in permanenta antiteza , de parca venirea lor pe lume ar fi fost in sprijinul ideii de contradictie.  Nimic nu le  aseamana , doar destinul lor comun, de refugiate din Basarabia copilariei si tineretii , si graiul moldovenesc cu intarit accent rusesc , i-urile finale topite in cuvantul urmator si topica fara urcusuri si coborasuri a propozitiilor scurte si repezite.

           Sa fi fost alta soarta lor , s-ar fi scris romante si  nuvele  cu intamplarile  vietii  , care asa , s-au pierdut .  Doar memoria mea , selectiv , scoate deasupra , ca bule mici de aer  pe fata linistita a lacului, intamplari mici si mari , aventuri cum o ironieaza fara pic de rautate , Evdochia pe Zenaida . Caci pe cat de linistita si anonima a fost existenta primei , pe atat de zbuciumata si plina de intamplari fantastice a fost a celei din urma . Dar mereu , Evdochia a fost martorul tacut  al acestora , si sprijinul pe care , innecata in valtoarea peripetiilor  destinului sau, Zenaida l-a cautat si gasit . 

      Bunaoara , maritisul Zenaidei , cu un ofiter de stat major , pe care strabunicul il asteptase prudent, sa vina si sa-si declare intentiile . Cu toate ca fugile Zenaidei, tacuta si desculta , peste  pervazul ferestrei , nopti de-a randul , erau deja cunoscute familiei. Dar aceasta astepta ca  zapacita , cum o alintau fara repros , sa-si  gaseasca odata nasul , si priponita cu lantul gros al dragostei definitive , sa se cuminteasca . Asa a si fost, intr-un fel. Prezenta la nunta varei sale , Smaranda , gatita cu o minunata rochie vernil , ca frunzele  hortensiei cand se paleste toamna , in foi multe si petrecute ,  cu un corsaj impodobit cu  trandafirasi de tul galben , cazand lung in poalele din spate si mai scurt  si lasand sa se vada gleznele fine  , in matase lucie , in fata , era o aparitie ravisanta , naucitoare chiar si pentru capitala moldoveneasca .

    Ce nu stia familia , ce nu banuiau nuntasii, era ca ochii  viperini , cu ape verzi adanci , ai Zenaidei  il  fixau de mult hipnotic pe oachesul ofiter ,  care acum juca mandru  cu mireasa sa , Smaranda . Care mireasa habar n-avea ca sotul sau era deja pierdut , ca ochii lui lunecau tot mai des , desi ferit , spre coltul de sala unde Zenaida radea cu boticul ei de   soricel, cu dinti marunti si regulati , intre  buzele  zmeurii.

     Cum s-au inteles cei doi, ce farmece diavolesti savarsise frumoasa  geamana a Evdochiei , care linistita si fara prejudecati , sprijinise  vinovatii , nu se stie , caci desi , surorile , in timp , povestisera  in crampeie , teribila fuga a  mirelui cu vara miresei , in  chiar noaptea nuntii , nimeni nu fusese in stare sa lege cap la cap dominoul acestei extraordinare  insotiri.

     Cert este ca un Buick negru,  lataret si moale ca o caleasca pe suspensiile sale , stase pregatit in dosul salii de petrecere inca de la orele sase. Ca  fugara avusese bagajele intocmite , si cand , socata familia se inturnase acasa , gasise sifonierele goale , si chiar si micile obiecte, de portelan straveziu chinezesc , atat de dragi Zenaidei , disparusera odata  cu cei doi. Ca vesti despre cei doi in voiajul lor prin capitalele europene, ajungeau regulat in casa cu patru coloane si frontoane cenusii,  iar Evdochia , desi se jura ca nu stie cum ajung scrisorile in  casa , pleca ochii si-si  scutura nervos silueta matahaloasa. Si din cand in cand , discret , purta o bijuterie  despre care familia pricepea de unde vine , dar incetase de a mai pune intrebari. In cele din urma , intelepciunea lor stabilise ca mai bine sa aiba vesti  de la zglobia geamana , decat sa nu mai stie numic de ea . Mai ales , ca in iatac , Maman  si Papa hotarasera , ca orice-ar fi , sa fie alaturi de zapacita fata in continuare .

 

    Care continuare o veti afla mai incolo.

 

 

 

 

 

  

 

 

COMENTARIU  LA "FARAOANA GETA"

Haladuind cu putinele si stingherele ganduri emanate din cei doi neuroni solitari pe  pajistile verzi ale Schizolandiei , Marea Preoteasa Melfor Ra nu este singura . I se alatura , in conturarea scenariului " Apocalipsa a sosit , voi pe unde dracu" umblati ? " , marii preoti : Stralucitorul Purtator de Spagi ale Luminii , Megawatului si 380-ului , Becali cel Preacuvios , Comandorul de nave supermaritime si Superstelare , Alesul Tiganilor neimputiti si Pasaricilor la vedere , Basescu cel Preaintelept , Atotstiutorul Mare Dregator , precum si Chematorul si Multumitorul celor 5000 de extractori ai Huilei , mare cavaler Al Zambetului Fetei Rotunde Si Ordinului fostilor secretari de partid , Ilici Tatucul si Mamucul.
  Fanii si supusii preaincrezatori ai celor trei mari preoti sunt cei care bat temenele si se inchina urnelor din  patru in patru ( clase) , inaltand osanale si inrolandu-se in Flota Stelara de discipoli prea putin cugatatori si de trait  bine doritori.
    
 Profilul psihologic si psihiatric se potriveste la cca 75% din poporul din care cu onoare fac parte , dupa deranjamentul general as presupune ca Romania este deja la mansarda Europei.

  Apropos , cele doua brate energetice ale Marii cruci astrale se intretaie undeva pe langa Bailesti , unde situri dacice stravechi atesta insotirea berii cu vinul , iar cercurile concentrice ale salvarii nationale prin lipsa de discernamant trimit unde retrograde  catre centrul pamantului.