Experienta de a respira si vorbi ( fara a cadea in lesinuri extatice ), langa un om mare , promovat si intrat deja in stratosfera vietii politice si publice, este una memorabila , pe care insa , ca un psihanalist de imprumut si de conjunctura ce ma gasesc , as vrea s-o detaliez.
Ridicarea in functie (numirea care va sa zica ) vine ca o incununare a eforturilor personale si colective , ale grupului care te propulseaza , al carui lider devii si te impui , caruia leadership-ul ii imprima traiectoria ascendenta.
Dar momentele in care grupul , dupa travaliul fabricarii acestui super-produs, sta uimit , smerit si mandru fata in fata cu El sau Ea , dulce-amarul vecinatatii si insotirii cu cel care azi e Presedintele , sau ministrul , sau parlamentarul sunt revelatorul fotografic al caracterelor , in care , admiratori si admirat deopotriva , odata scufundati , vor da la iveala amanuntele ce au scapat observatiei anterioare .
Si ce-am putea sa vedem pe aceasta fotografie de grup, in care alb-negrul se topeste in mii de tonuri si nuante de gri ?
Echipa veche priveste la echipa noua : cativa membri au facut saltul dintr-o barca in alta , idealurile si politicile , strategiile si mare parte din spiritul ei par sa se duca, odata cu Seful, iar ceea ce ramane pare lipsit de motivatie , un corp decapitat expunandu-si automatismele neurovegetative .
Dar nostalgia proaspatului promovat in sferele puterii , dupa seva energetica a zonei de provenienta , a echipei care a stat ca un tren cuminte si bine condus in spatele locomotivei puternice ,se citeste in atitudine.
Intuitia lui ca puterea se disperseaza intr-un aranjament si o configuratie mult mai confuze , presimtirea competitiei pentru influenta si pozitie intre centri multipli de putere , dintre care , iata , unul este el, aceasta intuitie il penduleaza periculos intre angajare si renuntare.
Lingai mici , de ocazie sau permanenti, isi itesc elogiile si felicitarile, ca monede de schimb la favoruri ce vor sa vina. La ureche ii susura deja informatii mai mult sau mai putin importante. Pare ca delatiunea , inviata si reanimata la moment , nu este decat o soparla incalzita la mai multe piepturi, care se strecoara si-si picura adevarurile pana ieri pastrate la secret.
El Comandante scoate la iveala , ca un alchimist din cei vestiti , ingredientele amalgamului din care , in cele din urma , va rezulta aurul guvernarii : echilibrul , moderatia , flexibilitatea.
Vizionar si inspirat , realizeaza ca noul si vechiul , acceptarea provocarii si renuntarea la balastul jocurilor meschin-provinciale , intelegerea rapida si deplina a mecanismului si dinamicii puterii , este atuul care va influenta jocul.
Nimic nu s-a schimbat , si totusi , nimic nu mai e ca inainte.
Acceptarea si recunoasterea schimbarii , realismul aplicat si bine articulat intre interesul national si cel local , implicarea reciproca a celor doua echipe in plan, cu delimitari nete de competente , pastreaza vie flacara si inmulteste oportunitatile .
In plan uman , Cel de azi pare mai cald decat Cel de ieri , el simte nevoia mesajului pozitiv energetic , a privirii sincere si calde , certitudinea ca traditia este la locul ei , langa familie si prieteni.
Pe aceasta fotografie se citeste insa si suferinta , desprinderea cu tot cu radacini nefiind usoara, iar lipsa de odihna si de ragaz intre doua angajamente se cere mascata , asa cum ascunsa atent ochiului public este familia , ultimul liman in care homo politicus se regaseste pe sine , cel adevarat.
Invidiem si in acelasi timp compatimim pe cei care , prin efort si perseverenta , isi ating obiectivele , care se insingureaza voit , cei care urca treapta dupa treapta , spre pozitia care le permite sa faca bine celor multi si sa-si aplice solutiile indelung gandite
Oameni ca si noi, respirand si transpirand asemeni noua , nu-si mai permit si nu li se mai permite sa fie umani decat in succes si niciodata in greseala. Care pasesc pe sirma subtire , sub care , multimea asteapta performanta echilibristica sau prabusirea mortala.
