Cum am petrecut de 1 Mai

3 Mai 2009
N-am  mai  fost  cu  mama  si  tata  la  defilare  , ca  acum 35 de ani. N-am  stat  la  cozi , tot cu  mama , ca  sa avem  de  toate  pe  masa . N-am  fost  nici  la  padure , n-am privit  la  televizor  parade  si defilari…. Nostalgia  liberului  de 1 Mai s-a  pierdut  in snobismul  cu  care  unii triumfa  semeti pe  unde-si petrec , deloc muncitoreste , minivacanta . De ce vacantele se clasifica  in mini si  maxi , nu inteleg . De  ce  trebuie  sa fug  de  mine . de oras , de  rutina unei  zile  petrecute  in  liniste , in  caldura  caminului  meu , iar nu inteleg.  Ce-or avea  oamenii astia  de se  destrabaleaza  ba la  munte , ba la  mare , in chiolhanuri neodihnitoare , aglomerati  si  invadati  in spatiul interior  de  multimea  de necunoscuti ?
   Copil  fiind , simteam  bucuria  1 Mai-ului  pentru  ca-i  vedeam  pe  ai  mei bucurosi : mai  destinsi, altfel  decat  in toate  zilele  cu  trezit  la 6.00, savurand abundenta  falsa  a  sarbatorii impuse.
  Am  stat  acasa , in  casa,  in toate  cele  trei  zile . Ca  la  cinemateca  , am  vazut  film  dupa  film, cu  pauze  scurte de  mancat  cu  farfuria  pe  genunchi. Am  citit , dar  putin. Am  privit  dudul  cu  floarea verde . snurulet  incretit, fluturandu-si  coama cruda  in  fereastra. Am  baut  Coca-cola, ceea  ce  rar  mi se intampla , si  m-am  gandit  la  o  multime  de nimicuri. M-am  bucurat  de  timpul  meu , de  casa  mea , de  alegerile  mele , doar  ale  mele.
  N-am  petrecut , mi-am  petrecut  ceasurile , nu le-am  numarat , doar  le-am  inmultit. Eu  zic c-a  fost  bine anul  acesta  de 1 Mai.
  • Share/Bookmark

BINECUVANTATA FII , INCHISOARE ! – un film dupa romanul-memorie al Nicoletei Valeria Grossu

2 Mai 2009
"Toti  scriitorii  care au  vorbit  despre  inchisoare   fara  sa  fi  trecut  prin  ea  s-au  simtit  obligati  sa-si  arate  simpatia  fata  de  detinuti  si  sa  blesteme  inchisoarea.Eu  am  stat  acolo  mult  timp,  acolo  mi-am faurit  sufletul  si pot  spune  fara  ocol: BINECUVANTATA  FII , INCHISOARE…, binecuvantat  fie  rolul  pe  care  l-ai  jucat  in  existenta  mea!   -  ALEXANDR  SOLJENITIN
 
Un  film  romanesc  vazut  intr-o  dimineata  de 2 mai , inorata  si  tacuta  , cand  toti  cei  din  casa  dorm , poate  parea  optiunea  nefericita  a  unui insomniac. Dar  n-a  fost  deloc  asa . Ecranizare a  unei  carti  care  face  apel  la  memorie , ce  reaminteste  ororile inceputului sistemului  comunist , este un  film aproape  documentar , in care  sensibilitatea  si talentul  Mariei Ploae  redau simtirea  cinematografica  plina  de har  actoricesc unei  pelicule  din  lungul  sir  al  memorialelor  comunismului.
 
  M-a  atins  si  m-a  indemnat  la  reflectie. M-a  pus  pe  ganduri  si  m-a  scos  din  amorteala unui week-end  dedicat  celor  ce muncesc  si  sarbatorit  bahic  prin  nemunca .
  Il  recomand  celor  care  nu s-au  gandit   prea  mult  la  ce-si  fac  oamenii unii  altora in   numele  IDEII, precum  si  celor  care  , nestiutori  fiind,  trec  peste  canalul Dunare-Marea Neagra cu  ochii la  pescarusi  si  la  braconierii-ofertanti  de icre negre la  borcan , uitand  si nevisand  ca  malurile intre  care  se  zbat  spinarile  argintii ale  Dunarii  sunt pavate  cu  oase, cu  sudoare si  cu chinul tuturor  deportatilor  si condamnatilor  regimului comunist . Si  nu  numai. Va  invit  sa-l  vedeti  si  voi.
 
 
Nicoleta  Valeria  Bruteanu  a  fost  inchisa  intre  anii 1949-1953.  In  1969  reuseste  sa  plece  in  Franta  unde  cere azil  politic  impreuna  cu  sotul  ei , Sergiu  Grossu, fost  detinut  politic. Editeaza  impreuna  revista " Catacombes " continuand  fara  incetare  lupta  anticomunista. In  1976  apare  la  editura  Plon, din Paris , cartea  " Benie  sois-tu , prison " semnata  Nicole  Valeriy.  La  14  ianuarie 1996  Nicoleta  Valeria  Grossu  se  stinge  in  urma  unei  boli  necrutatoare. Conform  ultimei  rugaminti , sotul  i-a  adus  sicriul  in  tara , fiind  ingropata  langa  strabunii ei.
 
  • Share/Bookmark

Scrisoare deschisa catre colegii doctori, cu si fara arginti

27 Ianuarie 2009
  Uimire  si stupoare  fata  de reactiile tarzii sau  paradoxale  ale  breslei  medicale…
Normal… Ce  mai  e normal  in Romania ?
     Normal  era  sa  avem  reactie de  la  inceputuri . adica  de atatia  ani  de cand  lucram  in  sistem  si  stim  ce se intampla.
Daca  atata  vreme  n-am  fost  in  stare  sa facem  ordine  si curatenie , ne  miram  ca  vine  media  si opinia  publica  sa  ne  scoata  gunoiul  si sa ne dea cu el in  cap.
Chiar  daca  nu exista  padure  fara  uscaturi  si  chiar  daca  anormalul  este  in procent  foarte  mic  fata  de normal , aceste  exceptii trebuiesc  amendate  prompt , civismul  din  noi  sa fie  mai puternic  decat  spiritul  de breasla , iar  deontologia  profesionala  sa insemne  si altceva   decat  o vorba  pe  hartie  si pe  care  o aud  si la televizor  la fiecare  remake la " Moartea  domnului Lazarescu".
  De ce ne  ascundem  dupa deget , de ce nu suntem in stare  sa avem  atitudinea  verticala , onesta  si corecta  vis-a-vis  de enormitatile care  se intampla  si ni se intampla ?
De  ce  strigam  imediat  ca  suntem  prost  platiti  si epuizati ca  sa ne justificam  erorile , lipsurile , indiferenta ? 
Am sa incerc  sa  trec  in revista  doar  ce-am  vazut  eu  in 20 de ani de profesie , ce  ma indigneaza uneori  pana la furie , ce  stim  cu totii si  ni s-a  intamplat , dar  tacem  vinovati  si  acoperim evidenta, dintr-o  solidaritate  prost  inteleasa  si  uneori  criminala in  cele din urma .
Deci , cateva  realitati cunoscute  si traite:
  • De  cate  ori  am  ajuns  la  medic , in  ambulatoriu  sau  in  spital . personal  dar  mai  ales  cu  membrii ai  familiei  mele , am  dat  " ceva " . Pentru ca  mi s-a  dat  de inteles !  Pentru  ca  nu  am  fost  refuzata  asa incat  sa-mi fie  rusine  ! Pentru ca  asa  e  traditia ! Pentru  ca  asa  dau  si  iau  doctorii de  la  doctori  !! N.B.- cu exceptia  "fericita"  a periplului  meu  in serviciul oncologie Cluj unde  nici nu s-a pus  problema , era  sa mor  de rusine pentru tentativa  mea  de  recunostinta  baneasca !
  • Dar  daca  am  dat  , poate  am  si  luat !?
  • Uitati-va  in  jur  si  spuneti  cati  dintre  colegi vin la  cabinet  la orele afisate  in program , cati vin  in  fiecare  zi, cati  vin marti si pleaca joi ( in rural ) ?
  • Dar  si  cati  stau  peste  program , in cabinete  si acasa  mereu  la dispozitia  pacientului?
  • Cati  si  cine , si de cate ori au  sunat  la  spital  sa se intereseze  de pacientul  trimis  cu  ambulanta  cu 1-2-3.. zile  in  urma ?
  • Cati  au  vorba  " dulce " si  explica  , cu rabdare  si fara  jargonul medical  , persoanei ,  ce  boala  are , de ce , ce  regim  sa tina , cum sa ia medicamentele, eventual  sa scoata  repede  recomandarile  din  sertar  sau  din  imprimanta, cu  precizarea  ca poate  fi intrebat telefonic sau altfel daca apar  probleme? 
  • Cati  injura si apostrofeaza  tare , pe holuri sau in cabinet , sa inteleaga  tot omul,  ca  e  obosit  si nervos ?
  • Desi  numai unii dintre  noi  fac  de garda : cat  se  doarme  in  garda , cat  se  bea , cat  se flirteaza , in ce  masura   nu indraznesc  asistentele  sa-l  deranjeze  pe dom-doctor , sa coboare  la  camera  de garda ?
  • De  cate  telefoane  de influenta  e nevoie  pentru  ca tratamentul   si  conditiile  in  spital  sa  fie  altele,  cand  e  vorba  despre  oameni cu pretentii ?
  • De cate  ori  am suportat  contravaloarea  medicamentelor  cate  unui  batranel , de  cate  ori  nu  le-am  cumparat  noi de  mancare , cum  bine  se  mira  un coleg ?
  • De  cate  ori  vedem  culpa  colegului, citim polipragmazia  insirata  pe fata-verso-ul retetei  si ne declaram  de acord  cu confratele?
  • De  cate  ori pacientul trece  neelegant  pe  langa  m.f.-ist  ca  sa dea  fuga  la  capitala  , la pomul  laudat , si-apoi se  lamenteaza  de  parcimonioasa consultatie , altminteri destul de scumpa, dar  solicitand  vehement  transcrierea  " pe compensata" a  medicamentelor  prescrise ?
  • Cate  "povesti " auzim de la pacienti  despre  cat  au  dat , cum  au platit de la portar  si infirmiera pana la profesor, fiece  serviciu , fiece vorba si procedura  administrata, cat  e de proasta  mancarea ,cat  de  rupte  cearsafurile  si patura etc..?
  • Am cumparat  si ati cumparat , internati fiind , materialele si medicamentele , ba chiar  si sangele , de la o asistenta  binevoitoare care  se  plange  de saracia  din spital, dar  le  scoate  din  dulapul propriu  ?

    As  putea  continua  cu retorismele  si  cu  umilitoarele exemple  si intrebari… Cine  n-a  pacatuit  sa ridice  piatra  si  sa  dea..    In  mine  sau  in  colegul  si confratelel sau…..

    Nu  am  o solutie  de-a  gata  si nu exista  un panaceu  pentru  boala  lunga  a  sistemului  nicicand  reformat.  Dar  reforma  trebuie  sa porneasca  de  la  oameni, cu  si  pentru  oameni. As  parafraza  un  titlu  de emisiune din  dupa-amiaza  asta " Romania  ca un   pat  de  spital "  -  tare , neschimbat , dureros.  Slatina , Galati , Tirgu Jiu  sau  Baia Mare, undeva   mereu  se sparge  buboiul unui  sistem  subred  si  puroiaza  peste  noi  toti.

      N-am  vrut  sa supar  pe nimeni  cu reactia  aceasta , dar  cred  ca  gresim neincercand  sa incaltam  si  papucii pacientului , si  ai  medicului , si  ai  asistentei.

Adevarul  e undeva  intre acestia , dintre  care  unul  e  mort.

  • Share/Bookmark

Candidatura : uite-o , nu e !

27 Ianuarie 2009

Traian Băsescu: „Analizez şi posibilitatea să nu mai candidez încă o dată la Preşedinţie” 

Romanii : " Analizam  si  posibilitatea  sa nu-l  mai votam  pe Basescu  a doua  oara "

"Dacă politica Guvernului va fi un eşec, la ce să ma mai duc în faţa electoratului?!”  

 Raspuns :   Ca sa vada  cum  arata  dezastrul in carne  si oase !

Traian Băsescu: Analizez şi posibilitatea să nu mai candidez

 

 Băsescu a admis, aseară, public, ceea ce le spusese, în urmă cu o lună, liderilor PD-L: dacă Guvernul nu va avea rezultate şi criza economică îi va afecta serios pe români, el nu va mai candida pentru un nou mandat la Palatul Cotroceni. „Dacă voi ajunge la concluzia că, deşi există o majoritate foarte puternică în Parlament, criza economică îi va afecta pe români mai mult decât ar trebui să-i afecteze, sigur că analizez şi posibilitatea să nu mai candidez încă o dată, pentru că nu te poţi duce după eşecul unei coaliţii pe care ai stimulat-o să existe – după ce altă alternativă nu mai exista –, dacă politica economică a guvernului va fi un eşec, cu ce credibilitate poţi să te mai duci în faţa electoratului?!”, a afirmat Băsescu, la postul public de televiziune. El a precizat că politica economică a Executivului „este vitală” în 2009 şi, tocmai din acest motiv, urmăreşte cu mare atenţie toate acţiunile Guvernului. „Sper ca, după buget, guvernarea să devină tot mai coerentă”, a spus Băsescu, dând ca sigur faptul că actualul Cabinet va funcţiona patru ani.( Liliana Ruse)

  • Share/Bookmark

Lenea ca drept constitutional ?

27 Ianuarie 2009
     Dreptul la lene     -    "Le droit a la paresse"  – de Paul Lafargue
    Este o carte scrisa in 1880 (sec. XIX , da, nu e o greseala !) si e mai actuala ca oricand , caci vorbeste pana si despre criza la care am ajuns azi  …
Etapele SPIRALEI INFERNALE  sunt pe scurt urmatoarele  :
1 .  Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult ca sa castigam tot mai mult – asa ni se cere « ideologic » de catre societatea capitalista – ca doar marii industriasi  / patroni au nevoie de oameni « motivati » care sa le produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult ; lenea nu e buna, din punctul lor de vedere caci nu muncim pentru ei si nu ne inregimentam sa le fie lor bine  …
2 . Produsele, la un moment dat, nu se mai vand, caci sunt prea multe, piata e saturata,iar oamenii nu mai au bani – salariile oferite de industriasi  / patroni nu sunt suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produse ; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam
3 . Suntem tentati de publicitate, vrem sa cumparam. Muncim mai mult, sa castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si credite.
4 . La un moment dat sunt atat de multe produse pe piata ca nu mai are cine le cumpare – dar spirala infernala  continua : ca doar continuam sa muncim mai mult, ca sa ne platim creditele, si  …  sa consumam mai mult .
5 . Daca tot sunt dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai mult, de ce sa angajeze patronii 10 oameni in loc de 7, sau chiar 5, ca doar vor munci suficient cei 5 deja angajati, daca sunt bine prinsi in credite si dorinte de consum. Asa apare somajul !Astfel, tot mai putini oameni muncesc tot mai mult, calitatea produselor / serviciilor scade, dar nu conteaza pentru patron caci banii vin si asa. In ceea ce priveste somerii – este treaba lor !
6 .. Creditele sunt din ce in ce mai numeroase si mai mari caci cine intra in cercul lor iese greu .
7 . La un moment dat piata crapa  : locuri de munca, credite, imobiliarul, totul pica.
Ei, noi ne aflam acum  in acest al 7-lea moment .
E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai toti mai bine, somajul ar scadea – iar nivelul de viata al populatiei s-ar imbunatati. Dar nu ar mai castiga atat de mult industriasii /  patronii.

Actualitatea  acestor  consideratii trece  lejer  de  cei  129  de  ani  care  despart  momentul  scrierii  de cel  al redescoperirii …

  • Share/Bookmark

Homo politicus ( I )

25 Ianuarie 2009

 

Experienta  de  a respira  si vorbi ( fara  a cadea  in lesinuri extatice ),    langa  un  om  mare , promovat  si intrat deja in stratosfera  vietii politice  si publice, este una memorabila , pe care insa , ca un psihanalist  de imprumut  si de conjunctura  ce  ma gasesc , as vrea s-o detaliez.
  Ridicarea in  functie (numirea care va sa zica ) vine  ca  o incununare  a eforturilor personale  si  colective , ale  grupului care  te  propulseaza , al carui lider  devii si  te  impui , caruia leadership-ul ii imprima  traiectoria  ascendenta.
  Dar  momentele  in care  grupul , dupa travaliul fabricarii  acestui super-produs, sta  uimit , smerit  si  mandru  fata in fata  cu El sau Ea , dulce-amarul vecinatatii si  insotirii  cu cel  care  azi  e Presedintele , sau  ministrul , sau parlamentarul  sunt  revelatorul  fotografic  al  caracterelor , in care , admiratori si admirat  deopotriva , odata scufundati , vor  da  la  iveala amanuntele ce  au scapat observatiei anterioare .
   Si  ce-am  putea  sa vedem  pe  aceasta  fotografie  de grup, in care  alb-negrul se  topeste  in mii de  tonuri si nuante de gri ?
  Echipa  veche priveste  la echipa  noua : cativa  membri au facut  saltul dintr-o barca in alta , idealurile  si politicile , strategiile  si  mare  parte  din spiritul  ei par  sa  se duca,  odata  cu Seful, iar  ceea  ce ramane pare  lipsit  de motivatie , un corp decapitat expunandu-si automatismele neurovegetative  .
 Dar  nostalgia proaspatului  promovat  in sferele puterii , dupa  seva energetica a  zonei de provenienta , a echipei care  a stat  ca un tren cuminte si bine condus  in  spatele locomotivei puternice ,se citeste in atitudine.
  Intuitia    lui ca puterea  se disperseaza  intr-un aranjament  si o configuratie  mult  mai confuze , presimtirea  competitiei pentru influenta  si pozitie intre  centri multipli  de putere , dintre care , iata , unul este  el, aceasta intuitie  il penduleaza periculos  intre angajare  si renuntare.
   Lingai mici , de ocazie  sau permanenti,  isi itesc elogiile  si  felicitarile, ca  monede  de schimb la favoruri ce  vor sa vina. La ureche  ii susura  deja informatii mai  mult  sau  mai  putin importante. Pare  ca delatiunea , inviata si reanimata la moment , nu este  decat  o soparla incalzita  la mai multe piepturi, care se strecoara si-si picura adevarurile  pana  ieri pastrate  la secret.
 El Comandante  scoate  la iveala , ca un alchimist din cei vestiti , ingredientele amalgamului  din care  , in cele din urma , va rezulta  aurul  guvernarii :  echilibrul , moderatia , flexibilitatea.
   Vizionar  si  inspirat , realizeaza  ca noul  si  vechiul , acceptarea provocarii si renuntarea la  balastul  jocurilor meschin-provinciale , intelegerea  rapida  si deplina  a mecanismului  si dinamicii puterii , este  atuul care va influenta  jocul.
  Nimic  nu s-a  schimbat , si totusi , nimic  nu  mai e ca  inainte.
Acceptarea si recunoasterea schimbarii , realismul aplicat  si  bine  articulat  intre interesul  national si cel local , implicarea reciproca a celor doua  echipe  in plan, cu delimitari nete de competente , pastreaza vie  flacara  si  inmulteste  oportunitatile .
  In plan uman , Cel de  azi  pare  mai cald  decat  Cel de ieri , el simte  nevoia  mesajului pozitiv  energetic  , a privirii  sincere  si  calde , certitudinea  ca  traditia  este  la  locul ei , langa  familie  si prieteni.
   Pe  aceasta  fotografie  se  citeste  insa  si suferinta  , desprinderea  cu tot cu  radacini nefiind  usoara, iar lipsa de odihna si de ragaz intre doua  angajamente se  cere  mascata , asa  cum ascunsa  atent ochiului public  este  familia , ultimul  liman in care homo  politicus se regaseste  pe sine , cel  adevarat.
 
  Invidiem si  in acelasi timp compatimim pe  cei care , prin efort  si perseverenta , isi ating obiectivele , care  se insingureaza  voit , cei care  urca  treapta dupa  treapta , spre pozitia  care  le  permite  sa faca  bine  celor multi si sa-si aplice  solutiile indelung  gandite 
   Oameni ca si noi, respirand  si transpirand  asemeni noua , nu-si  mai  permit  si nu li se  mai  permite  sa  fie  umani decat  in succes si niciodata  in greseala.  Care pasesc  pe  sirma  subtire , sub care , multimea  asteapta  performanta  echilibristica  sau prabusirea  mortala.
 
  
  • Share/Bookmark

Razlete si nu atat de indraznete

24 Ianuarie 2009
  •  Oare  talibanii  / hamasii/teroristii de orice  neam  se  vor  gandi  de  doua  ori  inainte  de a-l ataca  pe  HUSSEIM Obama. Adica , ce  naiba , parca  a-i da in fratele tau ! Propun , ca in scopul descurajarii atacurilor  teroriste ,americanii sa primesca la nastere un mic  nume zis prenume : Ali , Mohamad , Thalal……etc…. Halal    propunere…. Ca  si  un  corolar  al  propunerii , si  europenii astia  ar  pute  sa-si  adauge  un Vanturica , Vandam ,Salam  sau  Printesa inainte  de  Hans   sau  Pierre, ca  sa nu-i  mai  calce  fratii in  casele  lor , sa-mprumute  obiecte..
  • Urmaresc  cu  interes " Moartea  domnului  Lazarescu  reloaded"  la  spitalul  din  Slatina . Explicatiile  posibile  exced  cadrul  razletelor  mele  consideratii, dar  remake-uri  ale  premiatei  pelicule  se  turneaza ( parca  asa se  zice ) zilnic , prin  spitalele  din  Romania . Lucrez  in  sistem  si  vorbesc  in  cunostinta  de cauza. Ma  inflameaza insa , mereu , lipsa  de reactie , proverbialul " Corb la corb nu-si scoate  ochii " . Ba , credeti-ma , cu  mare  placere  as scoate  ochii  corbului  ce-mi raspunde  la  telefon cand  ma interesez  de pacientul  meu  trimis  la  spitalul X pentru investigatii , si care  arogant , nu intelege  ce  atata  ingrijorare  pentru Gheorghe Doe , de la Cuca-Macai . Boala veche , maligna  si rusinoasa  a sistemului  medical  nu  se  va  vindeca  decat  cu  masuri  radicale : amputare , radiere , excizare. Si  cu  multa-multa  punitie din  6 in 6 ore.
  •  Big Brother   pe  invers  nu se  poate ?  Adica toate  aceste  informatii stocate,   aceste  interceptarii si  supravegheri in  interesul  public national  sa  fie  cu adevarat  publice , sa  stie  nu  numai ORGANUL ce  fac , ce fuck , ce  vorbesc , ce visez  si  ce  tradez, sa  stiu  si  eu  ce  face  ORGANUL. Adica un " Slide " remake , in care  sa  stim  toti despre  toti ce  mancam  si ce  scuipam, cu cine ce vorbim  , asa incat , o Romanie noua si extrem  de  transparenta , sa fie  un  model  pentru  popoarele lumii. In nomenclatorul de  profesii si  meserii  ar  aparea  si  consilierul  de  imagine  pentru  camera-si-microfonul-ascunse , astfel  incat  privitorul  sa nu  fie scarbit  de  celulita  mea  sau  de  derapajele  lexicale  cand  ma injur  cu  vecinii.

 

  • Share/Bookmark

Basescu ne asculta !

20 Ianuarie 2009
Traian Basescu asculta
  • Share/Bookmark

Sezatoarea americana la TVR1

20 Ianuarie 2009
      Un fel  de  al 2-lea revelion  se petrece  pe  postul national : seara americana la romani cu  ocazia depunerii juramantului  de  catre  Obama 44 president.
   Recunosc  cinstit  ca  emotia  pe  care  am trait-o cand a  castigat  alegerile n-a  egalat si nici nu s-a  apropiat  de emotia  alegerilor  noastre , iar  astazi , cand  se intona imnul  SUA , imi venea  cu mana  pe  inima  sa cant  si eu " Desteapta-te , romane !".
  Emotia  noastra  e  reala , autentica, neprefacuta  si descoperita  cu nedisimulata  uimire. Ma bucur  atat  de sincer , pe  cat  de sincer   ma  mai  pot  bucura  de  ceva  in timpurile  acestea . Ma bucur  ca , undeva  in lume , au  triumfat  increderea , speranta , solidaritatea , dar  mai  ales  democratia . Ca un barbat  curajos  a sfidat  previzibilul  si  a raspuns  asteptarilor  transformand  un vis  in  realitate . Mi  se  pare  nepotrivita  sarbatoarea  aceasta  plina  de obedienta  fata  de marele licurici , nu vom primi un premiu  de  buna  purtare  si  nu  vom  fi  partasi  la  masa  bogatilor  pentru  simplul  motiv  ca  nu  muncim  la  fel  ca  ei.
  God bless America ! Seara  americana  in  viziunea  TVR nu e  decat  un  sluj  mic , da  catel  oropsit , asteptand  un  os.
    Ma  supara  prea tare  ca  nu intelegem  mesajul  lui  Obama , care  indeamna  americanii  sa fie uniti in fata  crizei , sa  se ridice  din praf  si  sa  recladeasca  ce  e pe  cale  sa se strice, ca  sa  ma bucur  de gospell si  de  alte  prajiturici  americane.    Ma  supara  ca  noi n-avem  ce  sarbatori, decat  ascultarea telefoanelor si  absolutismul  pe  cale  sa se produca.
  • Share/Bookmark

Sezatoarea americana la TVR1

20 Ianuarie 2009
      Un fel  de  al 2-lea revelion  se petrece  pe  postul national : seara americana la romani cu  ocazia depunerii juramantului  de  catre  Obama 44 president.
   Recunosc  cinstit  ca  emotia  pe  care  am trait-o cand a  castigat  alegerile n-a  egalat si nici nu s-a  apropiat  de emotia  alegerilor  noastre , iar  astazi , cand  se intona imnul  SUA , imi venea  cu mana  pe  inima  sa cant  si eu " Desteapta-te , romane !".
  Emotia  noastra  e  reala , autentica, neprefacuta  si descoperita  cu nedisimulata  uimire. Ma bucur  atat  de sincer , pe  cat  de sincer   ma  mai  pot  bucura  de  ceva  in timpurile  acestea . Ma bucur  ca , undeva  in lume , au  triumfat  increderea , speranta , solidaritatea , dar  mai  ales  democratia . Ca un barbat  curajos  a sfidat  previzibilul  si  a raspuns  asteptarilor  transformand  un vis  in  realitate . Mi  se  pare  nepotrivita  sarbatoarea  aceasta  plina  de obedienta  fata  de marele licurici , nu vom primi un premiu  de  buna  purtare  si  nu  vom  fi  partasi  la  masa  bogatilor  pentru  simplul  motiv  ca  nu  muncim  la  fel  ca  ei.
  God bless America ! Seara  americana  in  viziunea  TVR nu e  decat  un  sluj  mic , da  catel  oropsit , asteptand  un  os.
    Ma  supara  prea tare  ca  nu intelegem  mesajul  lui  Obama , care  indeamna  americanii  sa fie uniti in fata  crizei , sa  se ridice  din praf  si  sa  recladeasca  ce  e pe  cale  sa se strice, ca  sa  ma bucur  de gospell si  de  alte  prajiturici  americane.    Ma  supara  ca  noi n-avem  ce  sarbatori, decat  ascultarea telefoanelor si  absolutismul  pe  cale  sa se produca.
  • Share/Bookmark

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A